Zvrncul Pyt sau jocul de-a mortita

Trei personaje ce formeaza un supra-trup merg ca pe apa, oricand in pericol de a se scufunda, pe suprafata din ce in ce mai subtire, presarata cu avene, a unei realitati perisabile. Sub ele pandeste incontinuu lumea subconstientului, iar statia de metrou Zvrncul Pyt este o vama.  

Cei trei frati, MiculVanzator, Costumul si AlbinosulPrelung, interactioneaza cu personaje care, la randul lor, reunesc toti indivizii ce apartin unei anumite tipologii. TatalNostru si MamaOricui, Eva cea cu doua capete, Bunicul Evei, singurul care indrazneste sa hraneasca laioli, Fetita care se transpune, pe rand, in aproape toate personajele prezente in roman, toti participa, fara sa-si dea seama sau in mod deliberat, de pe pozitii de forta sau doar ca pioni, la Jocul de-a mortita.

Jocul de-a mortita distorsioneaza orice realitate, dar in aceeasi masura poate sa fie cea mai fidela oglinda. Aici, trotuarul poate deveni subit peronul statiei de metrou ZvrnculPyt,  iar calatorul se poate transforma, pentru eternitate, intr-un ratacit.

Deasupra pluteste vocea din megafoane, ce se doreste calda, materna, insa tradeaza isterie prin terminatiile ascutite ale fiecarui cuvant:

“Stimati rataciti, nu va vom uita niciodata! Nu va vom uita niciodata, stimati rataciti!”