Puține dintre volumele de poezie ale cavalerilor optzeciști mai reușesc în ziua de azi să fie la fel de intense, la fel sugestive, la fel de substanțiale ca acelea din perioada consacrării autorilor lor. Regele dimineții al lui Alexandru Mușina reușește însă să ne transporte pe deplin într-o lume a unei dureri existențiale, nu lipsită de ludic și experimentalism, care devine tot mai pregnantă pe măsură ce înaintăm cu lectura. Un volum pe care l-am citit cu aceeași înfiorare cu care, odinioară, citeam Budilla Expres.
Cosmin Perța