Editura Tracus Arte
Pe corzile luminii / Sulle stringhe di luce
35 lei

Pe corzile luminii / Sulle stringhe di luce

Categorie Literatura - Poezie
Data publicare 2011-11-01

 

Călătorie spre a cincea dimensiune. Și chiar mai departe
 
Efervescent, expansiv, vitalist este Universul (într-un volum anterior, Multiversul) pe care îl trezește la realitatea personală, prin emoție, Dumitru I. Găleșanu în noua sa carte.
Multiversului acesta, în care a cincea dimensiune este nu doar posibilă, ci și obligatorie, îi este esențialmente specifică trăirea, transferată dinspre uman spre ceea ce, îndeobște, numim obiect, corp neînsuflețit, lucru căruia îi este interzisă cunoașterea de sine.
Ca să rezum, cu vorbele poetului: “Într-a 5-a dimensiune/ în punctul acesta ultim,/ fierbinte -/ unde materia devine gând împătimit/ într-acest abis/ …/ iluzia sângelui înalță-n eter/ liniștea vastă a unui unic Eu/ și-ntreaga voluptate-a sinelui/ se oglindește-n tot.”
Poetului îi sunt familiare doctrinele extrem orientale potrivit cărora vidul și plinul își sunt consubstanțiale, dar povestea nu se oprește aici: cele două “consubstanțe” se mută din exterior în interior, primesc suflet și încununează, spune autorul, finalitatea ultimă a lumii, care este poezia, “unicul vers/ transfigurat univers”.
Atât de intens sangvinizat este Universul-Multiversul lui Dumitru I. Găleșanu, încât apropierea și depărtarea devin și ele gemene (“Nu, ne putem atinge, nu ne putem avea -/ ești prea adânc zidită în inima mea”), iar timpul își pierde dureroasele granițe care ne obligă să locuim într-o anumită istorie, fără putința de a evada din ea (“Suntem aici/ și am putea pleca/ să locuim/ oriunde și oricând”).
Această celebrare a Tot-Nimicului nu putea să existe, firește, fără “iubirea ce rotește sori și stele”, fapt care face ca materia să capete puls erotic și să se prefacă în femeie cosmică: “Trăiesc/ și sunt fericit să-i desfac,/ virginal să desfac/ în lumină/ coapsele (ei),/ să mă bucur extatic/ de formele ei/ de farmecul tainic/ al materiei.” Asta nu înseamnă că iubirea rămâne în zona sferelor ideale, există o iubire care urcă până la a pipăi lumina și alta care coboară la ființa de carne care ne stă alături.
Autorul ambiționează să rescrie în cheie poetică personală nașterea și moartea Universului, făcând apel, în mod repetat, la noțiuni precum Big-Bang-ul, protonul originar, spațiul-timp, materia neagră, entropia, dar, cum spuneam anterior, lor li se alătură și le face posibile Suflul vital, energia personalizată: “Universul astăzi știut/ era ca un foetus-copil/ strâns ghemuit/ în pântecul viu de femeie/ …/ Universul știut,/ odată născut,/ va pieri/ cândva/ și el,/ însuși/ El/ prin el -/ într-un/ alt/ Univers/ paralel.”
Ne aflăm într-o lume turbionară dar nu lipsită de ordine, în care poetul își asumă postura de Demiurg, postură pe care istoria n-o lasă nepedepsită, dar pe care poezia o absolvă, pentru că ea singură cunoaște limitările și dezlimitările omului care o scrie: „În fața nesfârșitului/ oglinzilor mărilor/ aș putea fi/ eu însumi/ (z)eul/ depărtărilor,/ cel-de-neconceput/ la orizontul evenimentelor/ în clipa de-ntâlnire/ cu cel făr-de-nceput,/ sub impulsul prim/ al evenimentelor.”
Adept al enunțului lui Niels Bohr „Nimic nu există până nu se măsoară”, dar și al aceluia că „Lumina transcende spațiul și timpul – într-o dimensiune în care viața dă sens tuturor lucrurilor”, poetul unește în ultimele două poeme ale cărții – „Lumina (undă pe corzi)” și „Teoria M. (impromptu)” – nemăsuratul de măsurabil, originarul (fotonul – „sufletul viu al genezei”) de „Tot ce există”, imaterialul de material, introducând în ecuație un straniu „al 11-lea cer”, pe care doar știința secretă a poeziei îl poate defini. Și un final care ridică „veșnicul azi” la o putere greu de exprimat matematic, „ingenuu pulsând/ pe o (destinsă)/ infinită membrană,/ spațiul (întregul) vibrând/ cum o coardă a-pururi întinsă”.
Multă muzică în această carte în care poezia aspiră la cea de-a cincea dimensiune, accesibilă însă numai dacă acceptăm că orice călătorie în timp și spațiu are loc, de fapt, în noi înșine.
 
Ioan Es. Pop




Revista Calul Magazin
Editura TracusArte © 2011
Blog Wordpress Facebook Editura TracusArte Twitter  Editura TracusArte