este gol
Despre tot ce Serban Foartă a publicat pînă la (inclusiv) cartea „conversatională” Cozerii în lila, se poate spune că jocul fonetic muzical, erudit si poliglot, formă de răzvrătire, de sabotaj împotriva conventionalismului monoton, lipsit de surprize si subtilităti, a devenit o marcă personală, niciodată trădată. Un cuvînt se desprinde din altul si din altul un altul, pînă la epuizare, schimbînd si sonul si sensul. Cuvintele, spune el, sînt „roase (de timp, de uz si de abuz), poroase, vaporoase, puturoase (la Arghezi) sau păroase (la acelasi – la care pot fi si rîioase), sfioase, pioase, imperioase, tăioase... si, în extremis, găunoase...”, ori secătuite. Recombinarea silabelor sau schimbarea manieristă a literelor dă senzatia de nou, fără să fie atinsă „seva, savoarea si supletea” cuvîntului. E acuzată limba de lemn într-un poem cu 33 de versuri scurte, rimate în – emn. Ingeniozitatea verbală se dezlăntuie în cascadă. Cum si în alte locuri, alchimistul combină si recombină cuvintele. E neobosit. Uneori însă, alchimia asta, care e un copyright care îi desemnează pasiunile. În combinatia Chopinhauer sînt unite muzica si filosofia lui.
Elvira Sorohan
