Cartea de muzică este atît rezultatul unor experiențe personale, cat și a numeroase introspecții și reflecții asupra muzicii, în general, și asupra peisajului muzical autohton, în special. Autorul denotă, și cu acest prilej, o vastă cultură și o extrem de bogată informație muzicală. Iată, spre exemplificare, cîțiva dintre autorii citați de Mircea Tiberian: Homer, Montesquieu, Ioan Petru Culianu, Shakespeare, Descartes, Paul Verlaine, Gheorghe Crăciun și, nu în ultimul rînd, Biblia. El ne conduce cu detașare prin muzica pop, rock, folk, folclor și chiar pe teritoriul manelelor, ca să nu mai vorbim de muzica cultă, în care, ca și în jazz, se află la el acasă.
Mircea Tiberian dovedește și de această dată, ca și în scrierile anterioare publicate sub formă de articole sau cărți, în interviuri de asemenea, că este nu numai un excelent muzician de jazz, dar și un fin analist al acestui fenomen, un bun cetățean, cunoscător al multiplelor probleme sociale, și un intelectual, un gînditor, un filozof chiar al muzicii. Părerile sale sînt bine susținute, argumentate și exemplificate. Se exprimă convingător, fluent, coerent și logic, uneori mai abstract, la fel ca în muzica sa, apelînd la termeni de specialitate, alteori la termeni din filozofie și religie sau din mitologia și filozofia indiană, fără a abuza însă de ei, în defavoarea cititorului obișnuit. Exprimarea uneori poetică, plastică, alteori ironică, sarcastică și chiar cu umor, face lectura plăcută și accesibilă oricărui tip de cititor.
Alexandru Șipa