20 lei

De la prima sa carte de poeme, Ninsoarea electrică (1979) şi până la Aerostate plangand, Traian T. Coşovei este poetul consecvent cu el însuşi, care, aşezând oul precum Columb (cum ar spune un mare critic român) îşi porneşte lucrarea lirică originală, îmbogăţind-o mereu. Am fi nedrepţi dacă n-am considera Ninsoarea electrică din 1979, carte de impact a generaţiei poetice ‘80, iar pe Traian T. Coşovei, poetul care a impus un ton generaţionist specific, urmat imediat de Emil Hurezeanu, Cărtărescu, Stoiciu, Iaru, Lucian Vasiliu, Nichita Danilov, Vişniec, Ion Mureşan, ton şi viziune care diferenţiau net generaţia ‘80 de cea a lui Nichita Stănescu.

Bucureştean prin naştere (28 nov. 1954), absolvent al Facultăţii de Filologie (română-engleză) în 1978, cu o teză despre Beat Generation, blond şi cu ochii verzi, cu o politeţe de dandy şi o ironie neagresivă, neprotocolar şi magnetic, Traian T. Coşovei este îngerul cu armură, ascunzându-şi mereu interioritatea de tragic blestemat, de înfrigurat existenţial. Odată, pe când ne întorceam de la Cenaclul de luni, mi-a spus: „Bătrâne, când eram mic eu mă pişam pe pantalonii lui Nichita Stănescu!” Trecând anii, am luat şi în sens propriu, dar şi la figurat zisa lui Traian T. Coşovei. Cititor înrăit al poeţilor generaţiei beat, bun cunoscător al suprarealiştilor, integraliştilor sau oniricilor, Traian T. Coşovei s-a arătat a fi un revoluţionar cu vocaţie, impunându-şi în forţă, în ritmuri de furtună, o nouă viziune lirică, un nou limbaj, un ton original. Este primul din generaţia ‘80 care excelează în doborârea vechilor rafinamente prin brutalităţi de limbaj, persiflare, oralitate, demascarea societăţii hiper-tehnicizate. Autor, până acum, a paisprezece cărţi de poezie, cu o imagistică proaspătă, şocantă, o tehnică originală şi o muzică nouă, Traian T. Coşovei este un poet autentic, puternic individualizat,cu un loc al său în panteonul poeţilor români apăruţi în ultimii cincizeci de ani.

Daniel Corbu